Best song ever!!!!

No comment!

Preşedinte de carton

Este interesant cum ţărişoara asta a ajuns să fie condusă de Băsescu. După ce am văzut aceste imagini, sunt tot mai convinsă că el chiar este reprezentativ poporului român. Nu semnificăm nimic, dar milogim atenţie.

Trebuie privit cu atenţie la ce se întamplă între cei doi. Preşedintele Băsescu, cu o faţă de milog, cu braţele deschise şi palmele ridicate, încearcă să-l abordeze pe Sarkozy, care de la început se simte sufocat de prezenţa omologului său român şi impune distanţa prin mâna pe care i-a pus-o pe umăr. Astfel, în timp ce Băse îşi prezintă interesul profund şi deschiderea spre dicuţie (aş putea spune chiar disperată, având în vedere cum scutura mâinile), de cealaltă parte, preşedintele francez abia se uită la el, dezinteresat, încercând să mimeze că se grăbeşte, că are lucruri mai importante de rezolvat, pentru a nu sta la discuţii cu el. Mai mult decât atât, chiar titlul clipului este semnificativ: Sarkozy agacé par le président roumain

Acum, nu sunt eu expertă în limbajul nonverbal, dar cred că oricine ar putea observa aceste lucruri.
Lăsând la o parte relaţia de “prietenie profundă” dintre cei doi, faptul că avem un preşedinte de carton a fost surprins de mai multe ori, însă acesta este un alt clip sugestiv:

Încep să îi dau dreptate lui Badea când spune că e minunat să trăieşti în România. Dar aş completa: E minunat să trăieşti în România condusă de Traian Băsescu. Savuraţi carnavalul!

Cu bine!

Principii şi valori

Toţi suntem conştienţi de perioada grea prin care trecem şi încercăm să ne zbatem cu toate forţele să ne menţinem pe linia de plutire, să mai rezistăm o zi, să sperăm la vremuri mai bune. Însă toate aceste lucruri nu sunt întotdeauna abordate cu o atitudine pozitivă şi paşnică. Cred că suntem tot mai dispuşi să ne aliem cu dracu` ca să trecem puntea. Cu toate acestea, nu ne ferim să vorbim despre principii, valori sau moralitate. Suntem ipocriţi sau e vorba doar de autoapărare? Poate puţin din amândouă.

Însă, ce principii şi ce valori mai avem acum? Ce ne dorim în acest moment şi ce suntem dispuşi să facem pentru a ne atinge scopurile? Mai ales acum când “elita” ţării ne oferă “lecţii” de moralitate… Când Biserica şi-a pierdut credibilitatea tocmai pentru că reprezentanţii săi au încălcat principiile…

Într-adevăr, ne dorim să obţinem cât mai mult, din punct de vedere material, investind cât mai puţin efort. Am văzut că unii pot. Chiar dacă uită de moralitate. Chiar dacă nu au educaţie. Ei au şcoala vieţii şi asta îi ajută mult în demersurile lor. Principiile le înveţi de acasă sau le dobândeşti mai târziu, în adolescenţă, între prieteni, pe stradă, din media sau chiar la şcoală.

Acum să nu exagerăm să credem că este specific Românesc şi că nu se întâmplă şi în alte părţi. Cu siguranţă, acest lucru este specific omului în general. Însă principiile se nasc în cadrul societăţii, iar permisivitatea membrilor de a le încălca sau de a renunţa la ele, devalorizează individul. Cred că tocmai din acest motiv am ajuns astăzi în situaţia de a fi conduşi de oameni imorali, cărora nu le pasă decât de propria bunăstare.

Să spun acum că nu e bine să renunţăm la principii… Nu ştiu în ce măsură pot fi luată în considerare de omul care nu are ce-i oferi copilului să mănânce mâine sau cel pe care statul/banca/proprietarul l-a dat afară din casă pentru că nu îşi poate achita datoriile. Atunci ce facem? Adoptăm alt fel de norme…?

Cu bine!