Principii şi valori

Toţi suntem conştienţi de perioada grea prin care trecem şi încercăm să ne zbatem cu toate forţele să ne menţinem pe linia de plutire, să mai rezistăm o zi, să sperăm la vremuri mai bune. Însă toate aceste lucruri nu sunt întotdeauna abordate cu o atitudine pozitivă şi paşnică. Cred că suntem tot mai dispuşi să ne aliem cu dracu` ca să trecem puntea. Cu toate acestea, nu ne ferim să vorbim despre principii, valori sau moralitate. Suntem ipocriţi sau e vorba doar de autoapărare? Poate puţin din amândouă.

Însă, ce principii şi ce valori mai avem acum? Ce ne dorim în acest moment şi ce suntem dispuşi să facem pentru a ne atinge scopurile? Mai ales acum când “elita” ţării ne oferă “lecţii” de moralitate… Când Biserica şi-a pierdut credibilitatea tocmai pentru că reprezentanţii săi au încălcat principiile…

Într-adevăr, ne dorim să obţinem cât mai mult, din punct de vedere material, investind cât mai puţin efort. Am văzut că unii pot. Chiar dacă uită de moralitate. Chiar dacă nu au educaţie. Ei au şcoala vieţii şi asta îi ajută mult în demersurile lor. Principiile le înveţi de acasă sau le dobândeşti mai târziu, în adolescenţă, între prieteni, pe stradă, din media sau chiar la şcoală.

Acum să nu exagerăm să credem că este specific Românesc şi că nu se întâmplă şi în alte părţi. Cu siguranţă, acest lucru este specific omului în general. Însă principiile se nasc în cadrul societăţii, iar permisivitatea membrilor de a le încălca sau de a renunţa la ele, devalorizează individul. Cred că tocmai din acest motiv am ajuns astăzi în situaţia de a fi conduşi de oameni imorali, cărora nu le pasă decât de propria bunăstare.

Să spun acum că nu e bine să renunţăm la principii… Nu ştiu în ce măsură pot fi luată în considerare de omul care nu are ce-i oferi copilului să mănânce mâine sau cel pe care statul/banca/proprietarul l-a dat afară din casă pentru că nu îşi poate achita datoriile. Atunci ce facem? Adoptăm alt fel de norme…?

Cu bine!